The Free Site   |  Hug.me - Get a dinner date this weekend   |  Cheap Web Hosting - starting at $5

 

Nae Ionescu

MAREA

 

La Balcic harnicul profesor Mosescu se trudeste deocamdata prin infiintarea unei universitati de vara – sa intereseze atentia opiniei publice, pentru acest oras, capitala a Coastei de Argint.
Problema se tine pentru moment numai in cadrul unor interese si necesitati de orizont local; dar nu se poate ea oare largi? Exista o problema, parasita din necunoastere a Balcicului; dar nu exista si o problema a marii? Cine dintre conducatorii acestei tari poate pretinde ca a fost preocupat  de ea?
Lucrul e si explicabil. De cind ne-am constituit ca stat modern, noi am avut o politica nationala mai mult de „bogdaprosti". Actul nostru politic de nastere a fost milogit de fugarii dela 1848 pe la portile tuturor oamenilor mari – mai adesea oficiali – ai Europei apusene. De aceea noi nici nu ne-am exercitat ochiul pentru a prinde problemele care depasesc situatia noastra de pupili. O tara cit Italia ca intindere, si de atitea ori mai bogata natural de cit aceasta, judeca astazi, la zece ani dupa razboi, exact dupa aceleasi proportii reduse din 1916! Statul roman nu are constiinta insemnatatii lui in noua configuratie a Europei centrale; iar, ca urmare, gindul fiecarui cetatean e lipsit de indrazneala rodnica a acestei constiinte.
Iata de ce nu ne preocupa problema marii. Numai conceperea ei, si cere atitea lucruri! Mai intii perspective largi istoric-sociale; si mai pe urma o mindra independenta de judecata. Stapinim un tarm de mare de jumatate de veac. Ce am facut ca sa-l legam de viata noastra si de tara noastra? Dintre toate provizoratele in care regimul politic tine statul romanesc, acesta e cel mai penibil.
Nu   ne   ridicam   pretentiile   pina   la   vremea in care Marea Neagra era un „lac moldovenesc", – dar credem ca un stat cu 17 milioane de oameni isi poate pune, pentru constiinta publica, problema drepturilor si indatoririlor lui asupra celui mai scurt drum la Indii, si la isvoarele de petrol europene si asiatice (caci asta va fi situatia la deschiderea canalului Rin-Dunare).
Noi totusi nu am intreprins nimic pentru siguranta noastra in Marea Neagra. Toata coasta e deschisa celor dintii navalitori. Puterea noastra inceteaza dincoace de linia apelor teritoriale; la tarm chiar. Suntem saraci, desigur! Dar unde este alianta politica in stare sa ne asigure folosinta marii? Putinta unei asemenea aliante exista; s-a gindit cineva la ea?
Unde sta pricina acestei indiferente? Intr-o lipsa de perspectiva istorica si intr-o timiditate de judecata – am spus-o. Ea sta si in alta parte. In incapacitatea noastra de a stapini initiativa in legaturile cu lumea. Marea a fost in mina noastra un instrument pasiv.
Problema marii este deci la noi una din fetele regimului de pasivitate nationala in care traim. Insemnatatea ei se va impune spiritului public numai cind aceasta va avea prilejul s-o intrebuinteze. Ar fi calea normala. Caci dupa cum prin „mergerea la mare" noi am invatat sa o pretuim sub aspectul estetic-sanitar, tot asa vom izbuti sa o intelegem si sa ne-o insusim economic si politic atunci cind puterile de expansiune ale natiei isi vor cauta drumurile de cea mai mare folosinta.
Avem de aface propriu zis cu o problema de integrare nationala. Noi nu ne-am luat in stapinire inca tara, dupa cum nu ne-am luat in stapinire istoria. Istoria traeste in noi numai in forma retorica a ei.
„Era nobil omul, cind era roman" dupa cum organizmul noului stat romanesc nu exista in constiinta noastra decit in formula sforaita si de prost gust „Romania Mare".
O cunoastere a lor, o iubire a lor, o folosire a lor in toate resursele pe care aceasta istorie si geografie ni le pot  oferi,  lipseste cu totul.
Si iata acum, de la Balcic, ridicindu-se, mai mult intimplator, chemarea catre cunoasterea si iubirea marii; a marii care trebuie sa fie si a noastra. Nu suntem originali, de sigur; au facut-o inaintea noastra Bulgarii care se intereseaza de Varna lor mai mult de cit o facem noi pentru coasta noastra. Dar nici nu e nevoie sa fim originali; ci mai ales temeinici. O cunoastere a marii, desigur. Dar o cunoastere in asa fel, incit aceasta mare sa fie integrata nu numai in constiinta publica, ci mai ales in mecanismul noului stat romanesc. Artistii si poetii sunt buni, desigur, ca propagandisti ai marii, mai folositori vor fi insa oamenii de stiinta, geografi, geologi, biologici si istorici; si mai ales sociologii, economistii si marii intreprinzatori. Pe acestia toti ii asteptam la o actiune  de cucerire a marii.
Caci fara ei, totul nu va fi decit... literatura. De care suntem obositi.

4 Septembrie 1926.